De ce un blog?

   De ce un blog? Ideea de a crea un blog mi-a venit într-o clipă in care ma gândeam că peste câteva luni iubiții mei copilași vor implini doi ani și eu va trebui sa ma reîntorc la serviciu. Nimic neobișnuit, doar ca imediat mi-a zburat gândul la altceva: când au trecut acești doi ani? In acele momente am început sa-mi amintesc tot ceea ce am trăit de când am rămas însărcinată și mi-am dat seama ca am uitat câteva lucruri. Și nu mi-a plăcut deloc.
   Mi-a părut rău ca nu am notat toate detaliile de când am rămas însărcinată și până în prezent. Am o agendă în care am notat evenimente importante din viața copilașilor: primii dinți, primii pași, primele cuvinte, dar nu pot scrie mereu pentru că tot ceea ce are mama este interesat pentru copii. Și când văd agenda, o vor ei și încep sa citească: ,,pâta, pâta, pâta", așa că amân până la ora de somn. De azi înainte voi scrie pe blog, când mă lasă ei, bineînțeles.
   Orice viitoare mamă devine un expert in căutarea de informații. Internetul, cărțile de specialitate, revistele, orice sursă de informație este bine-venită. Desigur, indicat este să selectezi informația și să nu cazi in cealaltă extremă de a lua de bun tot ce găsești pe internet. Problema era că despre sarcina gemelară nu s-a scris foarte mult. Am găsit câteva lucruri pe forumuri de mame, dar după câteva postări dispăreau fară urmă (era clar ca nu aveau timp sa stea sa scrie). In plus, când ești însărcinată, ai tot felul de întrebări și oricât de comunicativ ar fi medicul care-ți urmărește sarcina, tot ai o mulțime de nelămuriri pe care ai vrea sa le afli de la cineva care a trecut prin asta, la fel ca tine. Nu voiam sa fiu o pacientă agasantă, așa ca mă limitam la câteva întrebări importante.
   In prima postare v-am mărturisit că aflarea veștii ca voi avea doi copii m-a lăsat fără glas. Inca un lucru care vine la pachet cu sarcina, pe lângă bucuria nemărginită, imposibil de descris, este o frica permanentă de ceea ce urmează, teama de necunoscut, in cazul meu, teama ca nu ma voi descurca cu doi copii. Cum voi avea grijă singură de amandoi (soțul era la serviciu până la 18.00), cum ii voi hrani, cum? M-aș fi bucurat enorm sa găsesc o altă mamă care să se confrunte cu aceleași dileme.
   O zi minunată va doresc!